Totul a inceput intr-o duminica insorita de iunie,in care lumina soarelui mi-a trezit la viata,a nu stiu cata oara,toate simturile si gandurile amortite..de ultimele luni de intamplari nefericite...
Trecusem printr-o perioada destul de cenusie,in care nu mai stiam bine..nici cine suntem...nici ce vrem...sa se intample cu noi..Tatal meu tocmai descoperise o boala cumplita si se lupta din rasputeri cu ea...iar noi,cu greu,incercam in putinele momente de respiro,printre...drumuri,medicamente,doctori,plante...sa tratam totul ca pe o simpla boala,ce urmeaza un ciclu normal spre vindecare...intretinandu-i spiritul viu...presarand zilele cu bucurii marunte...
Si cum va spuneam,intr-o duminica insorita de iunie,in care ne faceam obisnuita plimbare prin targul de pasari si animale din piata din zona noastra,zaresc..de departe,o minunatie pe patru picioare,o frumusete de caine..o femela dog german albastru cu mantie alba si vreo patru pui negri taciune intr-un cosulet.Iar langa ei...o colega de servici si fetita ei...Asteptau de ceva vreme posibili cumparatori pentru sufletelele din cos.
Lumea trecea ,se juca cu catelusii si pleca mai departe...Unul dintre ei avea labutele ,varful cozii si pieptul albe si ochii...atat de tristi...de parca oglindea durerile sufletelor..noastre..sau ale lor....Nu stiu ...Am vorbit cu mamica lor,cu stapana,cu fetita...si in tot acest timp, puiul negru de dog, pe care-l observasem,isi ridicase capsorul mic si o ureche...parca in asteptarea sunetelor vocilor noastre.Am mai vorbit putin,i-am mangaiat pe toti...si pe mamica si pe cei patru catelusi si am plecat sa ne terminam traseul obisnuit de duminica dimineata,pe la pasarile de colivie,de curte,pe la zarzavaturi,flori...si acasa..
Am vorbit toata ziua despre intalnirea noastra inedita cu puii de dogi...apoi si seara la culcare,...apoi luni..din nou..am revenit la acest subiect..pana cand a venit ora sa plec la servici.Cand am ajuns la spital,pentru ca acolo lucrez,surpriza...colega mea,stapana cainilor, era si ea aceeasi tura cu mine..Astfel...incat am continuat sa vorbim despre frumoasa Bella,mama puilor si despre micuti.Mi-a povestit cat a scancit catelusul cu urechea ridicata dupa ce am plecat...si ce inseamna pentru ea acest caine ,mama lor,cat de atent se poarta cu copiii ei,in cate situatii a ajutat-o....si tot ascultand-o m-a invadat o stare divina de implinire......
Gasisem cadoul perfect pentru Costin.Era ziua Sfintilor Petru si Pavel...si urma ziua de nastere a lui Costin..Sentimente ce nu se pot descrie imi inabuseau sufletul...Imi venea sa topai,sa strig de bucurie,sa alerg si sa cant...Parca-l prinsesem pe Dumnezeu de picioare...si dintr-o data viata mea capata din nou lumina,culoare,sunet si...nu doar zgomot...capata din nou...VIATA!!!
Am stabilit ca-l va chema pe sotul ei cu fetita de dog,pentru ca era o catelusa,la iesirea din tura...dimineata si asa am si facut...
Orele au trecut foarte greu..Am asteptat cu sufletul la gura sa se faca dimineata si sa-mi iau premiul acasa..Premiul pentru ultimele luni de suferinte.Speram atunci in rezolvarea tuturor problemelor,dar lucrurile nu aveau sa stea...atat de bine cum ne-am fi dorit..
........................................................................................................................................................
Am intrat tiptil si am salutat usor''Buna dimineata!Te iubesc!La multi ani!''..si-am strecurat usor in pat mogaldeata neagra...ce abia astepta sa scoata si ea un scancet de placere...."Buuuna!''a raspuns el...si fata,proaspat trezita din somn...i s-a destins..... ca dupa o iarna lunga si mohorata...la vederea razelor binefacatoare ale soarelui....
Au facut cunostinta...i-a mirosit putin mainile,apoi..le-a sarutat constiincioasa...si pe-o parte si pe alta...si de atunci s-au inteles mereu din priviri, au ramas ca doua suflete pereche....UN OM SI CAINELE LUI.....va urma....
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu