Secetă de adevăr
Se lasă pleoapa amurgirii
Peste pământu-nfometat
De falsa ploaie-a-nemuririi,
De paradisul ne-ntâmplat..
Pătrundem tainic adevărul
Cu fiece amar necuvântat,
Căci e zadarnic astăzi zborul
Şi-i putred aerul de respirat.
Nu cerem decât dreptul la cuvinte,
Doar şansa unui zâmbet necurmat.
VOI?!Ce ne daţi?Sicrie şi morminte
Şi leşul gândului crucificat..
Ne-a obosit durerea şi minciuna
Şi ochii vostri cruzi şi devoranţi.
Am obosit să v-acceptăm întruna
Şi-oricum am fi ,voi tot ne sfaşiaţi!!!
Poem..de dor
Ţi-aş mulţumi de mii de ori iubite
Dac-ai zbura la mine chiar acum,
Să îmi pătrunzi măcar o clipă-n minte,
Să nu mai simt atâta dor nebun…
Să-ţi suier la ureche şoapte
Şi mâna dreaptă să ţi-o trec prin păr,
Să-mpraştii răsuflarea ta în noapte
Ca s-o adun apoi de multe ori…
Ţi-aş pune-un pumn de stele lucitoare
Şi-un braţ de cer în ochii tăi adânci
Şi cu un cântec tandru de chitare
Te-aş adormi !...să nu mai vrei să fugi!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu