Manifestul unui actor pentru copii
Plină de patimi,crudă,’nverşunată,
Veţi şti vreodat’ ce e sau cum se spune
La unitatea de măsură pentru ’’artă’’...
Găsesc oricând,prin public,ochiul critic
Al vreunui puşti hoinar ce s-a oprit
Să-şi regăsească vreun prieten mitic,
De mult uitat...prin cântul de-adormit.
Îi simt trăirea-n fiece privire...
Când râde,cânta,se îmbujorează,speră..
Şi dacă-n ochii lui văd fericire,
Eu..n-am urcat degeaba-atunci pe scenă!
La ce-mi serveşte-o diplomă?Un premiu?!
Îmi pun vreun suflet într-un corp ce n-are?!
Chiar mă lipsesc de juriul ăsta mediu,
De oameni mari,de oameni’’de onoare’’!
Împart mereu din mine flori de zâmbet,
Căci,pentru-acelaşi public,dar tot altul...,
Mă dăruiesc primind...tot stropi.. de suflet!!
JB 24 octombrie 2009
ioana//superbe versuri!exista undeva,in vreo librarie acest volum de poezii?ioana_maxim@yahoo.com
RăspundeţiŞtergere