Monolog de toamna//Poezii//Dor de primavara

A sosit vremea

Să ne adunăm

Gândurile

Aruncate la început de an

În toate vânturile...

Şi să le intrebăm

Ce s-a întamplat cu ele.

Dacă şi-au pus seminţele...?

Dacă le-au... plouat?

Dacă le-au ...însorit?

Căci a venit vremea roadelor,

A fructelor coapte

Şi-a mustului.

A venit vremea

Când toate vietăţile,

După ce au muncit din greu

Toată vara,

Se pregătesc de odihna

Binemeritată

A iernii...

Dar,oare,gândurile noastre

Şi-au împlinit menirea?!

Au alergat ele

Încolo şi încoace

Cu rost?!

Erau atât de multe în primăvara..

Şi-atât de îndrăzneţe!!

Ne place atât de mult

Să visăm...

Ne închipuim

Că e simplu să dăm viaţă

Ideilor...

Până când vine timpul

Să ne îngrijiim de visele noastre...

Şi-atunci...unii aleg

Să răzbată,

Alţii aleg...să renunţe,

Iar alţii...

Nu aleg

Nimic!

Pentru noi,cei cărora ne pasă

De gândurile noastre,

De viaţa noastră,

Toamna e doar un anotimp

În care ne strângem recolta de împliniri..

Şi aruncăm uscăciunea din noi...

Ne îmbătăm până la epuizare

De parfumul tufănelelor târzii,

De aroma merelor prea coapte

Şi de dansul păsărilor

Ce pleacă, în stoluri, spre soare...

Dar..

Pentru cei cărora soarele nu le-a încălzit

Inima,

Ci a făcut-o mai aridă,

Pentru cei care-şi plouă sufletele

Şi-şi furtunesc visele...

Pentru cei care VOR să fie singuri,

Toamna e tristă...

Înfricoşătoare...chiar.

Dar ..viaţa ne mai dă o şansă!

Căldura din razele soarelui iernatic

Încă

Ne poate topi temerile...

Trebuie..doar

Să fim sinceri cu noi,

Să zâmbim

Şi să credem...

Că ne putem încărca cu speranţe.

Cu vise ..de iarnă,

Cu cântece şi poveşti

La gura sobei...

Cu glasuri de copii

Ce n-au învăţat,

Încă,

Să mintă.

                 Justina Butaroiu