Poem trist
Nici luna blândă nu-mi trimite somn?
Şi cerul însuşi numai rău îmi face
Căci e prea mare pentr-un singur om..
De ce se-aude doar un ceas ce bate,
Neîncetat,ca un semnal sonor?
E inima mea ,oare,ce se zbate?
Sau..chiar a ta…zvâcnind,de-atâta dor?
Urăsc să mă gândesc că eşti departe
Şi ziua-ntreagă e doar timp arid..
Dar ,mai ales,urăsc după o noapte….
Să nu te văd…când ochii mi-i deschid!!!!
Gând rătăcit
Ca ierbii de rouă dimineaţa
Şi te doresc în fiecare clipă
Şi te iubesc mai mult ca viaţa!…
Se apropie de noi
Şi-i mai senin
Când suntem amândoi!...
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu